| pancreas.ro - Asociatia Romana pentru Patologia Pancreatica

Publicat pe 3 noiembrie, 2015 de wpadmin & in Teste nutritionale.

Digestia adecvată și absorbția nutrienților sunt esențiale pentru sănătate. Bolile pancreatice sunt deseori asociate cu malnutritie, de la forme ușoare pana la cele severe.

Teste care se pot realiza pentru a evalua statusul de nutriție includ:

Malnutritia proteica – albumină, prealbumina, retinol binding protein (RBP)
Vitamine liposolubile – A, D, E și K
Vitamina B12 (din cauza pierderii de factor R)
Anti-oxidanți, cum ar fi seleniu, zinc, glutation și calciu

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Teste genetice.

Testarea genetică se poate realiza pentru a identifica:

Pancreatita ereditara (pancreatita acuta recurenta sau pancreatita cronica)
Fibroza chistica
Susceptibilitatea de a dezvolta cancer pancreatic

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Teste functionale.

Testele funcționale urmăresc să stabilească dacă pancreasul are o functie secretorie adecvata sau nu. Cele trei funcții majore ale pancreasului sunt producerea de enzime pentru digestie, de bicarbonat pentru a neutraliza acidul gastric, și de hormoni (insulina, glucagon) cu rolul de a controla nivelul glicemiei.

Testele majore includ:

Testarea secreției enzimelor pancreatice
Testarea secreției de bicarbonat
Testarea secreției de insulină

Modul cel mai sensibil de a evalua secreția enzimatica este testarea directa a funcției pancreasului. Una dintre metode presupune plasarea unui tub sau cateter in intestin si colectarea continutului intestinal pentru a cuantifica secreția pancreatica după stimularea pancreasului cu un hormon (de exemplu secretina) sau cu un pranz test. Aceasta procedura este dificila și costisitoare, fiind rareori utilizată.

Testul elastazei pancreatice in fecale reprezinta un test functional pancreatic modern, care pune in evidenta indirect insuficienta pancreatica exocrină. Acest test determina cantitativ una dintre enzimele digestive care este în mod normal secretata de pancreas. Avantajele metodei suntː e mai usor de realizat, mai puțin costisitoare si foarte sensibila in a detecta pacienții cu disfuncție pancreatica severa.

Coeficientul de absorbție a lipidelor (CAL)

Standardul pentru măsurarea malabsorbției lipidelor este coeficientul de absorbție a grăsimilor (CAL), care reprezinta procentul de grăsimi absorbite din dieta. Pentru efectuarea acestui test pacientul urmeaza timp de 3 zile o dieta cu 100 g de grasimi/zi. Se colecteaza scaunele emise in cele 3 zile si se determina excretia lipidelor in scaun/24ore. O cantitate de peste 7 g de lipide fecale/24 ore este considerata anormala, fara insa a putea preciza etiologia acesteia. Este un test laborios, rar efectuat in prezent. In mod normal, CAL este de aproximativ 90%. Diferite boli care pot da naștere la IPE vor produce diferite grade de insuficiență pancreatică și, prin urmare, diferite valori ale CAL. De exemplu, fibroza chistica multe ori duce la un CAL mic decât 40%, ceea ce crește în mod tipic la mai mult de 80% dupa initierea terapiei. Acest test este util în a dovedi că terapia de substituție enzimatică pancreatica (TSEP) este eficienta pentru ameliorarea sau normalizarea digestiei si absorbtiei grasimilor.

Testarea secreția de bicarbonat

Testarea secreției de bicarbonat se face printr-o prcedura identica cu aceea descrisa la testarea secretiei enzimatice. Se analizeaza atat volumul secretat cat mai ales concentrația de bicarbonat, care, in mod fiziologic, trebuie să fie > 80 mEq.

Testarea secreția de insulină

Secreția de insulină de catre celulele insulelor pancreatice este critică pentru menținerea nivelului normal de glucoza din sânge. Diabetul zaharat apare in fazele tardive ale pancreatitei cronice. De obicei medicul recomanda dieta, medicamente orale sau insulinoterapie pentru a menține glicemia în limite normale, in caz de suferinta pancreatica endocrina.

Antigenul carbohidrat 19-9

Antigenul carbohidrat 19-9 este o moleculă (glicopreteină) produsă în mod normal de unele celule din organism – celule pancreatice, hepatice, ale veizicii biliare, gastrice, colonice, de la nivel uterin, de la nivelul gladelor salivare sau prostatei, iar încărcătura de CA19-9 din corp poate fi măsurată din sângele venos. Cititi mai multe aici.

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Teste imagistice.

Testele imagistice sunt teste care examineaza forma si structura pancreasului. Acest tip de testare poate identifica formatiuni tumorale, modificari inflamatorii, chisturi, pietre și alte procese patologice care altereaza structura normala a parenchimului sau ductelor pancreatice. Ele pot oferi, de asemenea informatii valoroase despre complicatii care apar in organe si structuri aflate in vecinatatea pancreasului .

Testele de investigare a structurii pancreasului includ :

CT
RMN / MRCP
Ultrasunete (ecografia) / EUS
ERCP – folosita in primul rand in scop terapeutic, nu diagnostic

Tomografia computerizata (CT) reprezinta o metoda de diagnostic imagistic ce foloseste razele X pentru a realiza imagini detaliate ale structurii pancreasului. Este utila pentru diagnosticul pancreatitei acute (inclusiv pentru stadializare), pancreatitei cronice, a complicațiilor lor, a maselor tumorale pancreatice și a chisturilor.

Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) este un test care se foloseste de un camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi. RMN-ul poate vizualiza densitatile lichidiene si sistemul de ducte pancreatice. Procedura adresata pancreasului si cailor biliare se numește Colangiopancreatografia prin rezonanta magnetica (MRCP) iar informațiile furnizate sunt similare celor obtinute prin ERCP, fara a fi însa o tehnică invazivă. Se pot obtine si date cu privire la funcția pancreatica, prin administrarea de secretina. Avantajele RMN si MRCP sunt că ele nu expun pacientul la radiații.

Ecografia abdominala este o investigatie imagistica non-invaziva, care utilizeaza ultrasunetele pentru a vizualiza diferite structuri (ca mușchi, tendoane, organe interne). Avantajul este că este relativ ieftina și sigura, neinvaziva si usor accesibila. Sunt si cateva dezavantaje; astfel, prezenta gazelor in intestin impiedica vizualizarea organelor situate profund in cavitatea abdominala, cum ar fi pancreasul iar examinarea este înalt dependentă de experiența investigatorului. Utilizarea principală a ecografiei transabdominale este pentru identificarea calculilor biliari, și pentru evaluarea initială a pancreasului in suspiciunea de pancreatită sau tumori pancreatice. Se folosește și pentru evidentierea pancreasului la copii, evitând atfel expunerea la raze X. Multe dintre limitările observate la adulți au fost depășite prin plasarea la capătul unui endoscop a unei sondei speciale cu ultrasunete, rezultând ecografia endoscopica (EUS).

EUS a devenit o procedura extrem de utila, deoarece medicul poate poziționa sonda foarte aproape de structura în cauză, poate utiliza tehnica Doppler pentru a explora vasele de sange din vecinătate și poate obține, prin biopsie (puncție cu ac fin), probe din mase tumorale mici sau chisturi, clarificând astfel diagnosticul diferențil al acestor afectiuni.

ERCP este un acronim pentru Colangiopancreatografia endoscopica retrograda. Aceasta procedură, care permite vizualizarea cailor biliare si pancreatice si a eventualelor afectiuni localizate la acest nivel, combină utilizarea tehnicilor de endoscopie si radiologie si joacă un rol important în tratamentul multor afecțiuni hepatobiliare și ale pancreasului. Afectiunile care pot fi tratate prin ERCP includ, dar nu sunt limitate la: pancreatita acută și cronică și complicațiile lor, tumorile benigne și maligne ale pancreasului, canalelor biliare, vezicii biliare și ficatului; litiaza ductului biliar si pancreatic; stricturi (îngustări) de duct biliar și pancreatic; icter obstructiv; pseudochisturi pancreatice și biliare.

ECOENDOSCOPIA

Pentru a stabili diagnosticul de cancer de pancreas este necesar un examen anatomopatologic, (la microscop) al formațiunii. Fără un diagnostic de certitudine, nu se poate administra tratament specific pentru cancerul de pancreas. Acesta poate fi stabilit – fie după intervenția chirurgicală, prin exemnul anatomopatologic al tumorii excizate, dacă tumora este descoperită într-un stadiu operabil, fie prin examenul anatomopatologic al unui mic fragment din tumoră, obținut prin biopsie. Biopsia în cazul tumorilor pancreatice se efectuează cel mai adesea sub ghidaj ecoendoscopic. Cititi mai multe aici

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Metode de testare a functiei pancreatice.

In trecut, diagnosticul afecțiunilor pancreasului a fost foarte frustrant deoarece acesta a fost adesea intârziat în cursul bolii. Această situație se schimbă rapid din perspectiva aparitiei unor metode noi si complexe de diagnostic al acestor afectiuni.

Medicii care trateaza bolile pancreatice efectueaza in general 4 tipuri diferite de metode de testare.

Teste imagistice – inclusiv CT, RMN / MRCP sau ecoendoscopie cu sau fara punctie fina aspirativa, rar ERCP, eventual cu citologie prin periaj.
Teste functionale – testarea directă a functiei pancreatice – cea mai sensibila dar invaziva si greu de efectuat, teste indirecte – din scaun, teste de sânge
Teste genetice – mutatii ale genelor de susceptibiliate PRSS1 , SPINK1, CFTR, CTRC
Teste nutritionale – inclusiv determinarea BMI, teste de sange pentru posbile deficite de micronutrienti, vitamine

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Alte cazuri care asociaza Insuficienta pancreatica exocrina.

Boala Celiaca

Boala celiacă este o enteropatie (afecțiune a intestinului subtire), de natura autoimună, declanşată de ingestia de gluten la persoanele cu predispoziţie genetică.

Boala celiacă se asociază cu IPE la o treime din pacienţi, din cauza stimulării reduse a secretiei pancreasului de catre hormoni produsi in mod normal la nivelul intestinului subtire.

Boli inflamatorii intestinale

Insuficienţa pancreatică exocrină (IPE) poate fi întâlnită la 30% din pacienţii cu boli inflamatorii intestinale, in general secundar pancreatitei autoimune. Este prezentă mai ales la pacienţii cu scaune moi, cu multe scaune/zi şi la cei cu intervenţii chirurgicale în antecedente; totuşi, la cei mai mulţi pacienţi IPE este reversibilă.

Interventii chirurgicale

Exista interventii chirurgicale care se pot asocia cu Insuficienta pancreatica exocrina. Printre acestea putem enumera: rezectii partiale sau totale ale pancreasului, rezectii ale stomacului, rezectii ale duodenului.

Pancreatectomia realizată pentru tumorile pancreatice se asociază cu IPE în 70% din cazuri. în special pentru că duodenectomia scade secreţia de colecistokinina şi induce asincronism între evacuarea gastrică a nutrienţilor şi secreţia biliopancreatică. Ingustarea ductului pancreatic anastomozat agravează insuficienţa pancreatică. Pancreatectomia distală se asociază tranzitor cu insuficienţă pancreatică.

Chisturi pancreatice

Chisturile pancreatice reprezinta formatiuni asemananatoare unor saculeti plini cu lichid care se dezvolta la nivelul pancreasului. Desi poate fi alarmant pentru pacient sa afle ca are chisturi pancreatice, vestea buna este ca majoritatea acestora nu sunt de natura canceroasa si pot chiar sa nu determine simptome.

De fapt, multe dintre chisturile pancreatice nu sunt de fapt chisturi. Numite si pseudochisturi, aceste formatiuni pline cu lichid nu sunt captusite cu acelasi tip de celule care se gasesc la chisturile adevarate. In schimb, peretele pseudochistului poate include celule normale care se gasesc in alte organe, cum ar fi stomacul, intestinul sau chiar pancreasul. Pseudochistul nu este niciodata de natura canceroasa.

Adevăratele chisturi pancreatice pot evolua către cancer pancreatic. Uneori, nu se poate spune de la inceput dacă un chist poate deveni canceros. Analiza unei mostre din lichidul acumulat în chist poate stabili dacă sunt prezente celule canceroase. Medicul poate recomanda monitorizarea în timp a dimensiunilor și aspectului chisturilor. În cazul unor suspiciuni privitoare la natura canceroasă sau precanceroasă, el poate sugera investigatii suplimentare sau, in cazul persistentei dubiului diagnostic, îndepărtărea chirurgicala a acestora. Pentru tumorile cu potențial cancerigen este importantă depistarea precoce și instituirea tratamentul adecvat pentru a reducere riscul de cancer pancreatic.

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Fibroza chistica.

Mucoviscidoza (fibroza chistica) este o boala genetica cu transmisiune autozomala recesiva, determinând afectarea glandelor exocrine, care produc o secretie anormal de vâscoasa, saraca in apa si substante organice.

Secretiile vâscoase pot obtura lumenul bronsic, ductele pancreatice, caile biliare, ductele organelor reproductive, iar glandele sudoripare produc o secretie anormala prin continutul crescut de sare.

Mucoviscidoza este considerata cea mai frecventa boala ereditara grava si una dintre cele mai frecvente cauze de insuficienta respiratorie cronica la copil.

Deşi de obicei diagnosticul de fibroza chistică se pune în copilărie, în ultimii ani un numar din ce in ce mai mare de cazuri se diagnosticheaza la vîrsta adultă. De asemenea mulţi pacienţi cu fibroza chistica ajung la vîrsta adultă şi necesită îngrijire de lungă durată.

Forme clinice

pulmonara (l5-20%)
intestinala (5%)
mixta (75-80%)

Manifestari digestive

Insuficienta pancreatica si producerea secretiilor anormale de catre glandele exocrine ale sistemului digestiv sunt prezente la 85-90% din copii cu mucoviscidoza, iar adaugand si manifestarile subclinice de insuficienta pancreatica exocrina se ajunge la 98-99%. Cele mai importante manifestari digestive sunt sindromul de malabsorbtie si ileusul meconial.

Sindromul de malabsorbtie este consecinta insuficientei pancreatice exocrine (maldigestie), urmare a fibrozei chistice a pancreasului si se manifesta prin:

diaree cronica – scaune grasoase (steatoree), voluminoase, fetide;
crestere staturo-ponderala deficitara; deficitul staturo-ponderal este sever, corectia alimentara si medicamentoasa produce efecte temporare si incomplete; deficitul ponderal atinge 30-50%; se asociaza semne de carenta secundara de vitamine liposolubile, minerale.

Manifestările pulmonare constau în apariţia de bronşiectazii (afecţiune cronică respiratorie, caracterizată prin dilatarea anormală şi ireversibilă a calibrului cailor aeriene) ce se colonizează cu agenti microbieni, cu instalarea afectării obstructive cronice şi insuficienţă respiratorie cronică

Mucoviscidoza are evoluţie cronică, gravă prin complicatiile respiratorii, digestive si metabolice, potenţial letală la varste tinere.

Regimul alimentar

Regimul alimentar prevede sporul aportului energetic pâna la 120 – 150 % prin dieta bogata caloric, supradozata cu proteine si normala pentru proportia de lipide. Pentru copilul sugar sunt eficiente amestecuri de lactate cu trigliceride usor asimilabile. Regimul hidric necesita a fi majorat pâna la 2-3 l/zi (corespunzator cu vârsta).

Managementul IPE asociat PC se bazează în principal pe terapia de substituție enzimatică pancreatica (TSEP), cu pancreatina sub forma de mini-microsfere gastrorezistente, dar poate include, de asemenea, modificari ale stilului de viata si suplimentarea cu vitamine, după caz.

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Pancreatita cronica.

Pancreatita cronica (PC) este o afectiune care presupune modificari inflamatorii progresive ale pancreasului, ducand la deteriorarea ireversibila a structurii pancreatice (fibroza focala sau difuza, chisturi pancreatice si calcificari parenchimatoase) si, ca urmare, la o insuficienta a functiei endocrine si exocrine. PC difera de pancreatita acuta care reprezinta un raspuns inflamator acut la o injurie pancreatica si este, de obicei, non-progresiva. Totusi, cele 2 conditii se pot suprapune iar episoadele recurente de pancreatita acuta pot conduce spre PC.

Forme clinice

În functie de durere – manifestarea clinica de baza, se disting urmatoarele forme clinice:

pancreatita cronica recidivanta;
pancreatita cronica cu durere persistenta;
pancreatita latenta (fara durere), care constituie 10 – 20% din cazuri.

Ereditatea. Pancreatita ereditara, mostenita, se asociaza cu mutatii ale anumitor gene si se manifesta prin episoade recurente de pancreatita acuta (care încep în copilarie ori in adolescenta), si evolueaza ulterior spre pancreatita cronica (in general la adultii tineri). Pacientii au si un risc crescut de a dezvolta cancer de pancreas, incepand din decada a 5-a de viata.

Pancreatita cronica afecteaza preponderent barbatii în vârsta de 45 – 55 ani (de 3 ori mai frecventa decât la femei).

Numerosi pacienti au o durere de tip cronic, cvasicontinua, altii având insa dureri intermitente, cu lungi perioade nedureroase. Odata cu trecerea timpului insa, durerea poate deveni permnenta. Intensitatea este mare, dar nu dramatica, la fel ca in pancreatita acuta. Intensitatea durerii impune uneori adoptarea de pozitii anume ale corpului sau necesita administrarea de medicamente antialgice.

Este sugestiva relatia durerii cu alimentatia: durerea se poate agrava la 15-30 minute dupa mese, ceea ce poate duce la o teama de alimentatie in randul pacientilor, contribuind la scaderea ponderala/denutritie.

Masuri generale de respectat – regim alimentar, corectarea malnutritiei, terapia durerii, medicatie de substitutie enzimatica sub forma de mini-microsfere gastrorezistente.

Dieta – interzicerea alcoolului si grasimilor; se recomanda preparate pe baza de lapte, fainoase, legume, came slaba fiarta sau coapta in cuptor. Alimentatia trebuie sa asigure insa necesarul caloric si al variatelor principii nutritive.
Pacientul trebuie informat asupra daunelor provocate de consumul de alcool si a necesitatii respectarii regimului alimentar.
Tratamentul cu enzime pancreatice sub forma de mini-microsfere gastrorezistente trebuie efectuat permanent.
La persoanele in vârsta > 65 ani exacerbarile pancreatitei cronice cresc riscul instalarii insuficientei cardiace si aparitiei cancerului pancreatic.
In sarcina, pancreatita cronica se agraveaza rar. In timpul agravarii semnele clinice sunt asemanatoare cu cele din pancreatita acuta la femeile negravide. Tratamentul gravidelor se efectueaza dupa aceleasi reguli ca si la femeile negravide, evitând unele preparate, care sunt contraindicate in timpul sarcinii.

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Pancreatita acuta (PA).

Pancreatita acută este descrisa ca fiind o afectiune inflamatorie a pancreasului caracterizata clinic prin debutul acut al durerii abdominale. Unii pacienti au mai mult de un episod de pancreatita acuta, episoadele recurente putând duce în timp la pancreatită cronică. Cele mai multe cazuri de pancreatita acuta se datorează calculilor biliari sau a consumului excesiv de alcool. Alte cauze includ anumite medicamente sau substante toxice, traumatisme sau interventii chirurgicale la nivelul abdomenului, un nivel crescut al trigliceridelor sau calciului in sange, anomalii anatomice ale pancreasului, mutatii genetice, afectiuni vasculare. În cazuri rare, boala poate fi rezultatul unor infectii virale, cum ar fi oreionul. În aproximativ 15-20 % din cazurile de pancreatita acuta, cauza este necunoscuta.

Care sunt simptomele de Pancreatita Acuta?
Pancreatita acută începe, de obicei, cu dureri la nivelul abdomenului superior, care ar putea dura câteva zile. Durerea este adesea severa. Acesta durere poate fi constanta, resimtita doar în abdomen, sau poate iradia in spate și / sau alte zone. Durerea poate fi bruscă și intensă, sau poate începe ca o durere usoara, care este agravată de consumul de alimente, dar progresiv devine mai intensă si constantă. Abdomenul poate fi meteorizat si foarte sensibil la palpare. Alte simptome includ greata, varsaturi, febra, precum și un puls rapid.

Aproximativ 20% din cazurile de pancreatita acuta sunt severe. Acesti pacienți necesită internarea intr-o unitate de terapie intensiva deoarece asociaza un risc vital major prin afectarea severa a altor organe si sisteme (cardiovascular, respirator, renal). În cazurile grave, pancreatita acuta se poate complica de asemeana cu infectii, hemoragii sau tromboze iar riscul de deces este mare.

Dacă un pacient se prezinta la medic pentru o durere abdominala severa, care este diferita de alte tipuri de dureri din istoricul personal, acesta trebuie evaluat pentru o posibila pancreatita acuta.

Pacientii cu PA trebuie sa fie monitorizati 6-18 luni (sau mai mult dupa cazurile severe) pentru a se identifica daca asociaza insuficienta pancreatica exocrina secundara (IPE). Managementul IPE asociat PA se bazează în principal pe terapia de substituție enzimatică pancreatică (TSEP) cu pancreatina sub forma de mini-microsfere gastrorezistente, dar poate include, de asemenea, modificari ale stilului de viata si suplimentarea cu vitamine, după caz. Enzimele pancreatice nu trebuie administrate in timpul fazelor precoce ale pancreatitei acute.

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

Publicat pe de wpadmin & in Anatomie si fiziologie.

Pancreasul este un organ glandular situat retroperitoneal, transversal, in dreptul primelor doua vertebre lombare.

Figura 1. Pozitionarea pancreasului

El are trei parti: capul, corpul si coada; capul este inconjurat de potcoava duodenala, iar coada merge spre splina. Pancreasul are doua canale excretoare, canalul Wirsung (principal) strabate organul in toata lungimea lui si se deschide in duoden, la nivelul ampulei lui Vater, unde se uneste cu coledocul si canalul Santorini (accesoriu), inconstant, se deschide in duoden, deasupra ampulei Vater.

Figura 2. Pancreas

Din punct de vedere histologic, pancreasul este alcatuit din doua parti: pancreasul exocrin, constituit din acini glandulari ce produc enzime digestive pe care le elibereaza in ducte pancreatice de calibru progresiv crescator, si pancreasul endocrin, alcatuit din insulele Langerhans, dispersate in tesutul glandular, care secreta insulina si glucagonul.

Pancreasul exocrin secreta enzime digestive foarte active, secretia lor fiind ritmata de ingestia alimentelor si influentata de cantitatea si componenta acestora. In functia secretorie exocrina a pancreasului intervine un mecanism reglator neuro-umoral. Pe de o parte, secretia pancreatica este influentata pe cale sanguina de secretina si colecistokinina produse de duoden ca raspuns la ingestia de alimente, iar pe de alta, sistemul nervos central intervine in secretia pancreatica prin relatiile nervoase viscero-corticale si cortico-viscerale.

Secretia exocrina a pancreasului, sucul pancreatic, este un lichid incolor, cu caracter bazic, care contine numeroase enzime digestive, printre care: tripsina, amilaza si lipaza.

Tripsina este un o enzima proteolitica, care rezulta din activarea precursorului ei, tripsinogenul, de catre enterokinaza intestinala; ea continua digestia substantelor proteice (inceputa in stomac) pana la polipeptide si aminoacizi si scindeaza nucleoproteinele in acizi nucleinici.

Amilaza este o enzima glicolitica foarte activa, care hidrolizeaza amidonul in maltoza, care va fi transformata, la randul ei, de maltaza (o dizaharidaza) in glucoza.

Lipaza intervine in digestia grasimilor, scindand trigliceridele in glicerina si acizi grasi, care formeaza sapunuri cu substantele alcaline din sucul intestinal. Actiunea lipazei asupra grasimilor are loc in prezenta bilei.

Functia secretorie normala a pancreasului exocrin este in stransa dependenta cu functia normala gastrica, duodenala si biliara.

Pancreasul endocrin, constituit din insulele Langerhans, elaboreaza secretia endocrina, reprezentativi fiind insulina si glucagonul cu rol preponderent in metabolismul glucidelor, insa cu influenta si asupra metabolismului proteinelor si al lipidelor. Insulina are o actiune hipoglicemianta.

Autori: Dr. Cristina Radu si Prof. Dr. Cristian Gheorghe

pancreas.ro

Link-uri utile